Intilnirea de 25 de ani...

de la liceu.

Încerc a da de colegii mei de la Slavici, pentru întîlnirea de 25 de ani. Buuun. Reuşesc a vorbi cu doi dintre ei, soţ-soţie, la care ăştia îmi zic, “aaaa, nu ştim amănunte, numere de telefon, intră pe yahoo la groups, dai la căutare ”Slavici 84″ şi acolo vezi tot.

Merde!!!! a naibii tehnologie, da’ daca io, ţăranul, nu aveam internet, nici cont de yahoo, ori măcar, acolo, un PC, că eram pădurar…, ce făceam???

Iaca nimic.

Dacă în 1984, atunci cînd cu onor absolveam liceul Ioan Slavici din Arad mi-ar fi spus cineva despre toate năzbîtiile astea, credeam?? Cînd nici calculatoare nu existau… Au trecut doar 25 de ani… De pe telefonul meu pot să îmi verific mailu’ şi sa trimit, ascult radio şi tot felul de alte muzici, topuri, ştiri, RSS, fac poze, fac schimb de fişiere între tel si PC-ul personal ori cine ştie de pe unde, am “BLUŞTUT”:)))))… (reclama îmi pare genială…:)))

Nu vreau să îmi imaginez cum vom fi peste încă 5, 10 ani… Vom umbla cu nişte cristale miniaturizate la noi, ah nu, nu la gît, precum cheia de la apartament din cele vremuri, ci direct implantate…, care vor suplini tot ceea ce am scris eu mai sus. Şi mai mult…

Sau vreau!!

Ziceam la un moment, aici, că sînt dinozaur… Euh, da. Da’ unul adaptat. Sper!! Telefonul meu e mai deştept ca mine… E de rău!

Nu pot încheia articolul fără să… Priveam azi la nişte fotografii de pe site-ul realizat de colegii mei, foto în alb-negru, de atunci, din vara acelui optzeci şi patru, cînd noi porneam o nouă călătorie… M-am oprit la o imagine cu doi colegi, Emilia şi Johnny. Care între timp au plecat… Mult, mult prea devreme şi de neînţeles pentru noi… Avem 42, 43 de ani acum şi ne revedem, iată, la a douăzeci şi cincea aniversare a absolvirii liceului. Cu atîtea absenţe…

Dumnezeu să îi primească…, Mitza şi Johnny, Cristi şi Cristian, căci, iată, sînt mai mulţi…